Am un suflet de copil

Timpul parcă zboară, trece ameţitor de repede şi nu doreşte să facă nici măcar un scurt popas în halta fericirii. Îmi amintesc cu nostalgie perioada copilăriei, când singura mea grijă era joaca, în special în perioada vacanţei. Ieşeam în fiecare seară cu prietenii, ne distram cu fel de fel de jocuri sau ne expuneam colecţia de păpuşi, maşinuţe, roboţei sau alte minuni. Nu ştiam ce înseamnă egoismul. Le împărţeam cu drag şi cu cei care râvneau la ele, iar cei mai puţini norocoşi erau mai grijulii cu jucăriile noastre decât eram noi. Fugeam la scăldat exact ca Nică din “Amintiri din copilărie”, mâncam fructe direct din pom, alergam tot timpul şi nu oboseam niciodată. Seara citeam poveşti împreună cu părinţii sau bunicii, iar când razele soarelui ne băteau în geam porneam spre noi aventuri.

A fost o perioadă în care nu am cunoscut ce înseamnă răutatea, egoismul, marginalizarea, clasele sociale… o perioadă de vis în care toţi eram egali şi ne bucuram de fiecare clipă a vieţii.

Din păcate clipele acelea au trecut incredibil de repede. Parcă au fost un vis, iar eu m-am trezit adult, dar în inima mea tot copil am rămas.

Dacă în copilărie totul părea floare la ureche, acum lucrurile nu mai stau deloc aşa. Grijile în special au pus monopol pe vieţile noastre. Mă uit în jurul meu şi văd oameni care au uitat sa fie copii, au uitat să zâmbească şi să trăiască fiecare clipă la maxim.

  

Din fericire pentru mine, am început să retrăiesc copilăria împreună cu băieţelul meu. Am început să mă bucur de lucruri mărunte, să deschid entuziasmată  un cadou, să cumpăr multe jucării, să îmi învăţ copilaşul jocurile copilăriei mele, să îl plimb  peste tot şi să îi fac toate poftele. Să nu credeţi că îl răsfăţ prea mult – totul cu moderaţie! Poate că pare un gest de egoim, dar prin el îmi îndeplinisec visele mele ascunse din copilărie. Bucurându-l pe el, mă bucur şi eu. Văzându-i zâmbetul şi privirea gingaşă parcă retrăiesc!

Când eram mică, nu aveam multe jucării… poate că nici nu aveam nevoie de ele. Ce îmi doream eu? Multe maşinuţe, doar că părinţii mei nu-mi cumpărau jucării pentru băieţei.

A ştiut Dumnezeu ceva cand a hotărât să-mi trimită un băieţel… acum prin el îmi trăiesc copilăria şi ne bucurăm împreună de fiecare clipă.

Acelaşi sentiment îl încearcă şi soţul meu. Pentru copilul din el intenţionez să îi cumpăr un skateboard electric, o “jucărie” la care de mult timp visează! O tendinţă în deplasarea urbană, acest gadget va face din fiecare plimbare o adevărată distracţie.