Se afișează postările cu eticheta Brahman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Brahman. Afișați toate postările

miercuri, 25 iulie 2012

India antică - Civilizaţia Indusului – repere istorice


 











- mil III î.Hr.-orașe -stat: Mohenjo-Daro, Harappa; locuitorii - dravidieni 
- mil II. î.Hr. -decădere- cauze: conflicte interne, invazii;- 1500 î.Hr.-arienii distrug civilizaţia Indus; 800-500 î.Hr  - întemeiază state pe valea Gangelui; -societatea (legile/codul lui Manu)/T1/ = 4 caste: [brahmani - Kșatriya] = privilegiații; -vaisya; - sudra]; - sec.IV î.Hr.-regatul Magadha (centru: Pataliputra) domină N.Indiei; - sec III î.Hr-Așoka Maurya unifică India; T2/ - înfloresc meşteşugurile, comerţul, se construiesc drumuri, spitale; -relaţii diplomatice cu: Siria, Egipt, Macedonia; - sec.II î.Hr. - destrămarea Imperiului Maurya (cauze:invazii ale sciților, parţilor, hunilor etc)



Dicționar istoric: 
Iran (Aryanam )=ţara arienilor
Arieni= Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene;
Dravidieni = băştinaşii Indiei antice;
Castă = grup social distinct;
Brahmani = preoţi indieni;
Kşatriya = nobilii războinici arieni;
Vaisya = poporul de rând în India antică
Sudra = băştinaşii nearieni supuși;
Paria = grupare marginalizată situată în afara sistemului castelor în India;

[INFO - termenul castă creat de portughezi vine din lat. -castus=”pur, curat, neamestecat”; -e folosit sinonimul warna (varna) =”culoare”/arienii cu tenul lor alb au evitat, pe cât posibil, amestecul cu pielea de culoare foarte închisă; -limbi/dialecte arice(ariene): hindi/hindustana, urdu, biharica, pangeaba etc. /provin din sanscrită(“împodobită”, ”înflorită”) limba în care au fost scrise Vedele(“Ştiinţele”); -în sec. II î. Hr., înţeleptul Patanjali a fondat şcoala(sistemul) filozofică şi religioasă Yoga; -unul dintre simbolurile nobililor războinici, dar şi simbolul mişcării soarelui era svastica/”crucea încârligată”, preluată mai târziu/în sens malefic/de către nazişti.]

320-550 - EPOCA IMPERIULUI GUPTA: -nucleu: regatul Magadha-expansiune; -capitala: Pataliputra; -suverani importanti: Ciandra Gupta I[maharajadhiraja=”rege mai presus de marii regi”], Samudra Gupta(“Napoleonul Indiei”/cf. V. A. Smith) /cuceriri: -imperiul se întinde de la Himalaya la fluviul Narmada/, Ciandra Gupta II (apogeul politic şi cultural: -cucereşte E. Punjabului, Malava, Gujaratul; -strânge la Curte oameni de ştiinţă şi cultură/ex. poetul Kalidasa/); -după 430-invazii ale hunilor albi(heftaliţi/hunas) -cuceresc teritorii/ex. Punjab/; -înfrânţi/ ~528/se retrag în Kaşmir şi Gandhara; ~550-ultimul suveran Vişnu Gupta; -fărâmiţarea Indiei; « Modele de planificare urbanistică ». ~ 2500 îHr. – orașele Mohenjo – Daro şi Harappa. - plan în formă de tablă de şah – străzi drepte, paralele şi perpendiculare (cele principale) largi de 10 m, cele laterale lungi de 3 m) orientate pe direcţia N-S, E-V. - erau pavate cu lespezi de piatră şi prevăzute cu canale subterane de scurgere. - murdăriile / resturile menajere erau colectate în haznale, prin conducte de teracotă. -existau fântâni publice şi private. - casele: zidite din cărămidă arsă cu mai multe etaje, cu băi şi sisteme de canalizare. - fortificaţii: parapete de 12-15 m din lut bătut şi învelit cu cărămizi arse. - alte construcţii: bazinul ritual, reşedinţa colegiului preoţilor, clădirea pentru întruniri publice, centrul comercial şi artizanal, atelierele şi depozitele de grâne (ex.: cel din Mohenjo – Daro ocupa o arie de 46 m pe 23m).

Personalități:
Așoka (304 - 232 î.Hr.) a fost un suveran al Imperiului Maurya. În timpul domniei sale (269 - 232 î.Hr.), Imperiul Maurya atinge apogeul puterii și expasiunii sale teritoriale. După campania de cucerire a statului Kalinga, impresionat de atrocitățile războiului, Așoka ridică principiul non-violenței (ahisma) la rang de instituție imperială și se convertește la budism.
Texte/Surse istorice:
1) ”Regele a fost creat pentru a fi ocrotitorul tuturor castelor şi al tuturor stărilor care se ţin una pe alta, împlinindu-şi fiecare datoriile. A nu fugi niciodată din luptă, a ocroti popoarele, a ocroti pe brahmani, acestea sunt înaltele datorii a căror împlinire aduce regilor fericire”(fragment din legile/Codu lui Manu)
2) ” Fără întârziere… Majestatea Sa sfântă a început să pună în aplicare Legea Pietăţii, ataşamentul pt această lege şi aplicarea ei. De aici apare remuşcarea Majestăţii Sale Sacre că a cucerit Kalinga; iar cucerirea unui popor necucerit în prealabil a însemnat moarte, masacre şi luarea de captivi. Acesta este un motiv de maximă durere şi regret pt Majestatea Sa”(text despre regele Aşoka).
  
Document prelucrat:
Legile (Codul) lui Manu (India) redactat în formă actuală între sec. II î. Hr. - II d. Hr.; scris în versuri (2685 strofe) =12 cărți; cuprinde norme de drept public şi privat, civil şi penal, obiceiuri, prescripţii religioase, îndatoriri diverse, regimul castelor.
Prevederi esenţiale

A. împărţirea societăţii indiene în caste;
-     Brahmanii (cei care posedă puterea sacră) / preoţimea;
-     Kşatriya (războinicii), nobilii care deţineau funcţii de conducere în stat;
-    Vaisya (“oameni liberi” – marii şi micii proprietari, negustorii, membrii altor profesii şi ocupaţii lucrative);
-     Sudra (servitorii, meseriaşii, agricultorii);
-   În afara castelor paria (“cei pe care nu trebuie să - i atingi” vânători, pescari, măcelari, călăi, măturători, gropari, vânzători de băuturi alcoolice, vagabonzi), străinii aflaţi în trecere prin India (negustori, soli, cărturari, studenţi etc.) pustnicii (izolaţi voluntar de societate; puteau deveni pustnici numai membrii castelor 1, 2, 3);
-    Sclavii;- Diverse aspecte ale atribuţiilor / obligaţiilor / drepturilor membrilor societăţii indiene
Brahmanii duceau o viaţă religioasă şi intelectuală; îndeplineau sacrificiile rituale; transmiteau şi comentau învăţăturile”Vedei” / ”Ştiinţei”; erau consideraţi maeştrii (guru) şi chiar zei printre oameni; primeau donaţii (case, domenii intinse şi sate), asigurându - l pe donator de răsplata ce - l aștepta în vieţile viitoare; nu plăteau taxe sau impozite; nu puteau fi torturaţi sau condamnaţi la moarte; trebuiau să cunoască în totalitate cărţile sacre şi să aibă un comportament ireproşabil; puteau fi profesori în şcolile elementare, mânăstireşti sau universităţi; se ocupau (unii dintre ei / profitorii) cu vrăjitoria şi ghicitul; în cazul absenţei privilegiilor (trăind într - un mediu preponderent budhist) îşi câştigau existenţa ca proprietari de case de joc, actori, perceptori, informatori; cea mai grea pedeapsă era tăierea părului (prins în coc), completată cu excluderea din castă; puteau fi judecători în cazuri penale;
-   Kșatriya Studiau “Vedele”, apărau poporul, luptau şi conduceau (exp. regele era ocrotitorul poporului său); Se mai ocupau cu comerţul, studiul literaturii şi filozofiei;
-    Vaisya Plăteau taxe mari pentru întreţinerea primelor două caste; Puteau face avere şi să ajungă a ocupa funcţii relativ înalte;
-   Sudra Puteau fi proprietari de case şi pământuri; Le era interzis accesul în temple; Aveau ocupaţii manuale foarte umile; Mâncau resturile de la masa stăpânilor; Se îmbrăcau în haine vechi şi foloseau obiecte uzate; Munceau (obligaţi) 2 zile / lună pentru stat; Nu puteau participa la viaţă religioasă a comunităţii; Le erau interzise (sub pedeapsa mutilării fizice) ”Vedele”; Dacă răneau/insultau membri ai primelor trei caste îi aşteptau pedepse groaznice (exp. tăierea mâinilor, însemnarea cu fierul roșu, turnarea în urechi a uleiului clocotit, etc.)
-    Paria Trăiau în cartiere sau sate separate; Se îmbrăcau cu hainele luate de la morţii de curând îngropaţi; Puteau fi ucişi de brahmani; Trebuiau să se izoleze / să nu intre în contact (nici măcar cu privirea) cu membrii celorlalte caste;
-  Sclavii Din prizonierii de război (timp de un an), condamnaţi de drept comun, datornici insolvabili (eliberaţi la termenul stabilit); Majoritatea erau sclavi domestici / ai castei / proveniţi din cumpărături, daruri, moşteniri lăsate sau transmise de alţi stăpâni; Existau sclavi ai regelui; Puteau asista la o sărbătoare religioasă anuală (celebrată numai pentru ei);

B. Căsătoria, situaţia femeii: Părinţii stabileau căsătoria tinerilor (neapărat din aceeaşi castă), încă de mici căsătorindu - i legal când fata împlinea 12 ani (în cazuri excepţionale şi dacă era în vârstă de aproape 8 ani); Se putea ca o fată de aproximativ 15 ani să - şi aleagă singură soţul (dar nu primea podoabe din partea familiei, iar bărbatul ales nu plătea “preţul nupţial”); Divorţul era (uneori) admis şi doar pentru membrii ultimelor două caste Femeii i se interzicea cunoașterea “Vedelor”; Nu aveau acces la educaţie; “școlară”decât femeile nobile sau prostituatele templelor); Nu putea fi alungată de soţ decât în cazuri bine motivate (dacă era beţivă, rea, nesupusă, bolnavă, risipitoare, sterilă / după opt ani de căsătorie /, etc), păstrându - şi însă zestrea; În caz de poligamie bărbatul era obligat să - şi întreţină toate soţiile (nu se punea problema repudierii femeii); Femeia conducea treburile casnice, lua parte alături de soţ la anumite sărbători, era respectată ca mama (cf. ”Codului lui Manu” familia=bărbatul, soţia şi copiii lui / fidelitate reciprocă şi afecţiune);

C. Dreptul / Justiţia - pe lângă situaţiile amintite, consemnăm; Era aplicată (după caz), de capul familiei, căpetenia satului, şeful castei respective, de tribunalul corporaţiei, de guvernatorul provinciei, de “Ministrul de Justiţie” sau (excepţional) de rege; Nu puteau fi torturaţi brahmanii, femeile gravide, bătrânii, copiii, bolnavii, sau debilii mintali; Reclamaţia (însoţită de 3 martori) şi sentinţa se prezentau în scris; Martorii mincinoşi sau acuzaţii puteau fi torturaţi; Dacă reclamantul câștiga la recurs, judecătorul primei instanţe era amendat; În general crimele şi infracţiunile majore erau cercetate şi pedepsite exemplar; Magistraţii / judecătorii, Notarii erau controlaţi şi spionaţi de agenţi provocatori (pentru a se verifica corectitudinea actului de justiţie); Membrul unei caste nu putea lua masa decât în prezenţa reprezentanţilor castei sale, trebuia să se căsătorească în interiorul castei sale; - apartenenţa la o castă era dată de naștere, trecerea în altă castă nefiind posibilă

Sursă: ISTORIA UNIVERSALĂ ȘI ISTORIA ROMÂNILOR, 2012, Editura Elapis, [p. 13-14], Vladi Dragnea

marți, 24 iulie 2012

Câteva repere istorice

harta india 1750
Harta India 1750
Istoria Indiei e foarte puţin cunoscută, din cauză că indienii nu aveau simţul istoric. Faptele concrete istorice şi biografiile personalităţilor par, într-adevăr, să nu-i fi interesat pe indieni decât în măsura în care li se atribuia o valoare simbolică şi general umană şi erau expuse în formă generală. 
Istoria Indiei, lipsită de cronologie sigură, este un amestec de legende fantastice şi de miez istoric, aşa că numai unele personagii se desprind din ciclul de legende. În schimb, acolo unde izvoarele greceşti completează cunoştinţele noastre, ave puncte de reazim istorice şi cronologice sigure.
Domeniul principal al arienilor din India a fost totdeauna marea vale a Gangelui. Pe timpul lui Buddha înflorea împărăţia Magadha, în partea de răsărit a Indiei, în ţara Gangelui. Alexandru cel Mare dă peste împărăţia lui Paura (Πόρος), în ţinutul fluviului Indus (326 î.e.n.). Dinastia greacă întemeiată de Alexandru fu răsturnată curând; un uzurpator, Candragupta, cucereşte împărăţia Magadha şi domneşte peste întreaga Indie până la munţii Vindhza (m. 291). Nepotul său e Aśoka, ocrotitorul budismului. Odată cu decăderea acestei dinastii, grecii devin din nou stăpâni în India. După împărăţia greco-indiană (sec. II – I î.e.n) urmează domnia regilor śaka, năvălitori turanici, pe care grecii îi numeau indo-sciţi (de la sec. I î.e.n. până la secolul al II-lea e.n.). Abia în secolul al IV-lea e.n. izbuteşte din nou o dinastie băştinaşă (dinasta Gupta) să întemeieze o împărăţie naţională indiană. Brahmanismul se întăreşte iarăşi, literatura înforeşte din nou şi atinge punctul culminant în secolul al VI-lea, sub regele Vikramāditya din Ujjayinī (în India de Apus).
Cam de pe la 1000 pătrund în India (Delhi) cuceritori mahomedani. În anul 1527 Baber, un urmaş al lui Timur, întemeiază împărăţia marilor moguli. Cam pe atunci, încep a se stabili în India şi europeni (portughezi şi olandezi). Englezii pun bazele stăpânirii lor prin Compania Indiei de răsărit (1600). Răspândirea ei creşte odată cu decăderea domniilor indigene (secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea).
Prin englezi cultura Indiei ajunge să fie cunoscută în Europa.

Sursa: Cultură şi filozofie indiană în texte şi studii. - Editura ştiinţifică şi enciclopedică - Bucureşti 1978 [p. 18]