India antică - Civilizaţia Indusului – repere istorice

 











- mil III î.Hr.-orașe -stat: Mohenjo-Daro, Harappa; locuitorii - dravidieni 

- mil II. î.Hr. -decădere- cauze: conflicte interne, invazii;- 1500 î.Hr.-arienii distrug civilizaţia Indus; 800-500 î.Hr  - întemeiază state pe valea Gangelui; -societatea (legile/codul lui Manu)/T1/ = 4 caste: [brahmani - Kșatriya] = privilegiații; -vaisya; - sudra]; - sec.IV î.Hr.-regatul Magadha (centru: Pataliputra) domină N.Indiei; - sec III î.Hr-Așoka Maurya unifică India; T2/ - înfloresc meşteşugurile, comerţul, se construiesc drumuri, spitale; -relaţii diplomatice cu: Siria, Egipt, Macedonia; - sec.II î.Hr. - destrămarea Imperiului Maurya (cauze:invazii ale sciților, parţilor, hunilor etc)

Dicționar istoric: 
Iran (Aryanam )=ţara arienilor
Arieni= Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene;
Dravidieni = băştinaşii Indiei antice;
Castă = grup social distinct;
Brahmani = preoţi indieni;
Kşatriya = nobilii războinici arieni;
Vaisya = poporul de rând în India antică
Sudra = băştinaşii nearieni supuși;
Paria = grupare marginalizată situată în afara sistemului castelor în India;

[INFO - termenul castă creat de portughezi vine din lat. -castus=”pur, curat, neamestecat”; -e folosit sinonimul warna (varna) =”culoare”/arienii cu tenul lor alb au evitat, pe cât posibil, amestecul cu pielea de culoare foarte închisă; -limbi/dialecte arice(ariene): hindi/hindustana, urdu, biharica, pangeaba etc. /provin din sanscrită(“împodobită”, ”înflorită”) limba în care au fost scrise Vedele(“Ştiinţele”); -în sec. II î. Hr., înţeleptul Patanjali a fondat şcoala(sistemul) filozofică şi religioasă Yoga; -unul dintre simbolurile nobililor războinici, dar şi simbolul mişcării soarelui era svastica/”crucea încârligată”, preluată mai târziu/în sens malefic/de către nazişti.]

320-550 - EPOCA IMPERIULUI GUPTA: -nucleu: regatul Magadha-expansiune; -capitala: Pataliputra; -suverani importanti: Ciandra Gupta I[maharajadhiraja=”rege mai presus de marii regi”], Samudra Gupta(“Napoleonul Indiei”/cf. V. A. Smith) /cuceriri: -imperiul se întinde de la Himalaya la fluviul Narmada/, Ciandra Gupta II (apogeul politic şi cultural: -cucereşte E. Punjabului, Malava, Gujaratul; -strânge la Curte oameni de ştiinţă şi cultură/ex. poetul Kalidasa/); -după 430-invazii ale hunilor albi(heftaliţi/hunas) -cuceresc teritorii/ex. Punjab/; -înfrânţi/ ~528/se retrag în Kaşmir şi Gandhara; ~550-ultimul suveran Vişnu Gupta; -fărâmiţarea Indiei; « Modele de planificare urbanistică ». ~ 2500 îHr. – orașele Mohenjo – Daro şi Harappa. - plan în formă de tablă de şah – străzi drepte, paralele şi perpendiculare (cele principale) largi de 10 m, cele laterale lungi de 3 m) orientate pe direcţia N-S, E-V. - erau pavate cu lespezi de piatră şi prevăzute cu canale subterane de scurgere. - murdăriile / resturile menajere erau colectate în haznale, prin conducte de teracotă. -existau fântâni publice şi private. - casele: zidite din cărămidă arsă cu mai multe etaje, cu băi şi sisteme de canalizare. - fortificaţii: parapete de 12-15 m din lut bătut şi învelit cu cărămizi arse. - alte construcţii: bazinul ritual, reşedinţa colegiului preoţilor, clădirea pentru întruniri publice, centrul comercial şi artizanal, atelierele şi depozitele de grâne (ex.: cel din Mohenjo – Daro ocupa o arie de 46 m pe 23m).

Personalități:

Așoka (304 - 232 î.Hr.) a fost un suveran al Imperiului Maurya. În timpul domniei sale (269 - 232 î.Hr.), Imperiul Maurya atinge apogeul puterii și expasiunii sale teritoriale. După campania de cucerire a statului Kalinga, impresionat de atrocitățile războiului, Așoka ridică principiul non-violenței (ahisma) la rang de instituție imperială și se convertește la budism.

Texte/Surse istorice:

1) ”Regele a fost creat pentru a fi ocrotitorul tuturor castelor şi al tuturor stărilor care se ţin una pe alta, împlinindu-şi fiecare datoriile. A nu fugi niciodată din luptă, a ocroti popoarele, a ocroti pe brahmani, acestea sunt înaltele datorii a căror împlinire aduce regilor fericire”(fragment din legile/Codu lui Manu)

2) ” Fără întârziere… Majestatea Sa sfântă a început să pună în aplicare Legea Pietăţii, ataşamentul pt această lege şi aplicarea ei. De aici apare remuşcarea Majestăţii Sale Sacre că a cucerit Kalinga; iar cucerirea unui popor necucerit în prealabil a însemnat moarte, masacre şi luarea de captivi. Acesta este un motiv de maximă durere şi regret pt Majestatea Sa”(text despre regele Aşoka).

  

Document prelucrat:

Legile (Codul) lui Manu (India) redactat în formă actuală între sec. II î. Hr. - II d. Hr.; scris în versuri (2685 strofe) =12 cărți; cuprinde norme de drept public şi privat, civil şi penal, obiceiuri, prescripţii religioase, îndatoriri diverse, regimul castelor.

Prevederi esenţiale

A. împărţirea societăţii indiene în caste;

-     Brahmanii (cei care posedă puterea sacră) / preoţimea;

-     Kşatriya (războinicii), nobilii care deţineau funcţii de conducere în stat;

-    Vaisya (“oameni liberi” – marii şi micii proprietari, negustorii, membrii altor profesii şi ocupaţii lucrative);

-     Sudra (servitorii, meseriaşii, agricultorii);

-   În afara castelor paria (“cei pe care nu trebuie să - i atingi” vânători, pescari, măcelari, călăi, măturători, gropari, vânzători de băuturi alcoolice, vagabonzi), străinii aflaţi în trecere prin India (negustori, soli, cărturari, studenţi etc.) pustnicii (izolaţi voluntar de societate; puteau deveni pustnici numai membrii castelor 1, 2, 3);

-    Sclavii;- Diverse aspecte ale atribuţiilor / obligaţiilor / drepturilor membrilor societăţii indiene

Brahmanii duceau o viaţă religioasă şi intelectuală; îndeplineau sacrificiile rituale; transmiteau şi comentau învăţăturile”Vedei” / ”Ştiinţei”; erau consideraţi maeştrii (guru) şi chiar zei printre oameni; primeau donaţii (case, domenii intinse şi sate), asigurându - l pe donator de răsplata ce - l aștepta în vieţile viitoare; nu plăteau taxe sau impozite; nu puteau fi torturaţi sau condamnaţi la moarte; trebuiau să cunoască în totalitate cărţile sacre şi să aibă un comportament ireproşabil; puteau fi profesori în şcolile elementare, mânăstireşti sau universităţi; se ocupau (unii dintre ei / profitorii) cu vrăjitoria şi ghicitul; în cazul absenţei privilegiilor (trăind într - un mediu preponderent budhist) îşi câştigau existenţa ca proprietari de case de joc, actori, perceptori, informatori; cea mai grea pedeapsă era tăierea părului (prins în coc), completată cu excluderea din castă; puteau fi judecători în cazuri penale;

-   Kșatriya Studiau “Vedele”, apărau poporul, luptau şi conduceau (exp. regele era ocrotitorul poporului său); Se mai ocupau cu comerţul, studiul literaturii şi filozofiei;

-    Vaisya Plăteau taxe mari pentru întreţinerea primelor două caste; Puteau face avere şi să ajungă a ocupa funcţii relativ înalte;

-   Sudra Puteau fi proprietari de case şi pământuri; Le era interzis accesul în temple; Aveau ocupaţii manuale foarte umile; Mâncau resturile de la masa stăpânilor; Se îmbrăcau în haine vechi şi foloseau obiecte uzate; Munceau (obligaţi) 2 zile / lună pentru stat; Nu puteau participa la viaţă religioasă a comunităţii; Le erau interzise (sub pedeapsa mutilării fizice) ”Vedele”; Dacă răneau/insultau membri ai primelor trei caste îi aşteptau pedepse groaznice (exp. tăierea mâinilor, însemnarea cu fierul roșu, turnarea în urechi a uleiului clocotit, etc.)

-    Paria Trăiau în cartiere sau sate separate; Se îmbrăcau cu hainele luate de la morţii de curând îngropaţi; Puteau fi ucişi de brahmani; Trebuiau să se izoleze / să nu intre în contact (nici măcar cu privirea) cu membrii celorlalte caste;

-  Sclavii Din prizonierii de război (timp de un an), condamnaţi de drept comun, datornici insolvabili (eliberaţi la termenul stabilit); Majoritatea erau sclavi domestici / ai castei / proveniţi din cumpărături, daruri, moşteniri lăsate sau transmise de alţi stăpâni; Existau sclavi ai regelui; Puteau asista la o sărbătoare religioasă anuală (celebrată numai pentru ei);

B. Căsătoria, situaţia femeii: Părinţii stabileau căsătoria tinerilor (neapărat din aceeaşi castă), încă de mici căsătorindu - i legal când fata împlinea 12 ani (în cazuri excepţionale şi dacă era în vârstă de aproape 8 ani); Se putea ca o fată de aproximativ 15 ani să - şi aleagă singură soţul (dar nu primea podoabe din partea familiei, iar bărbatul ales nu plătea “preţul nupţial”); Divorţul era (uneori) admis şi doar pentru membrii ultimelor două caste Femeii i se interzicea cunoașterea “Vedelor”; Nu aveau acces la educaţie; “școlară”decât femeile nobile sau prostituatele templelor); Nu putea fi alungată de soţ decât în cazuri bine motivate (dacă era beţivă, rea, nesupusă, bolnavă, risipitoare, sterilă / după opt ani de căsătorie /, etc), păstrându - şi însă zestrea; În caz de poligamie bărbatul era obligat să - şi întreţină toate soţiile (nu se punea problema repudierii femeii); Femeia conducea treburile casnice, lua parte alături de soţ la anumite sărbători, era respectată ca mama (cf. ”Codului lui Manu” familia=bărbatul, soţia şi copiii lui / fidelitate reciprocă şi afecţiune);

C. Dreptul / Justiţia - pe lângă situaţiile amintite, consemnăm; Era aplicată (după caz), de capul familiei, căpetenia satului, şeful castei respective, de tribunalul corporaţiei, de guvernatorul provinciei, de “Ministrul de Justiţie” sau (excepţional) de rege; Nu puteau fi torturaţi brahmanii, femeile gravide, bătrânii, copiii, bolnavii, sau debilii mintali; Reclamaţia (însoţită de 3 martori) şi sentinţa se prezentau în scris; Martorii mincinoşi sau acuzaţii puteau fi torturaţi; Dacă reclamantul câștiga la recurs, judecătorul primei instanţe era amendat; În general crimele şi infracţiunile majore erau cercetate şi pedepsite exemplar; Magistraţii / judecătorii, Notarii erau controlaţi şi spionaţi de agenţi provocatori (pentru a se verifica corectitudinea actului de justiţie); Membrul unei caste nu putea lua masa decât în prezenţa reprezentanţilor castei sale, trebuia să se căsătorească în interiorul castei sale; - apartenenţa la o castă era dată de naștere, trecerea în altă castă nefiind posibilă

Sursă: ISTORIA UNIVERSALĂ ȘI ISTORIA ROMÂNILOR, 2012, Editura Elapis, [p. 13-14], Vladi Dragnea